PSIHOSEXOLOGIE

Istoria psihosexologiei este şi ea strâns legată de istoria sexualităţii.Istoria psihosexologiei începe de fapt odată cu antichitatea Greacă şi Romană.

Istoria medicinii înregistrează multe perocupări legate de anatomia şi fiziologia organelor sexuale în perioada antichităţii, şi primul tratat european despre artă şi seducţie este cel al poetului roman Ovidiu : “Ars Amatoria”.

În China Evului Mediu apărea un prim tratat de sexologie numit “Su-Nui-Jing”, ar în Tunisia a apărut un manual al dragostei, echivalent arab al Kamasutrei.

Dar Italia a fost locul naşterii primelor studii ştiinţifice legate de organele sexuale umane, Leonardo da Vinci fiind cel care a realizat primele studii anatomice asupra organelor sexuale interne şi a făcut o primă descriere ştiinţifică a actului sexual şi gravidităţii.

În aceeaşi perioadă au fost descoperite organe care şi astăzi poartă numele descoperitorilor lor: foliculii de Graaf, glandele lui Bartholin, glandele lui Cowper.

În 1642 apare şi primul manual de cazuistică a disfuncţiilor sexuale, scris de abatele de Brantonne: “Viaţa doamnelor galante”. În acelaşi an medicul italian Sinibaldus scria un manual cuprinzător despre anatomie şi stimularea erotică.

Dar biserica şi-a pus amprenta şi asupra istoriei psihosexologiei.În 1735 botanistul suedez Karl von Linne introducea un sistem de clasificare a plantelor după numărul de structuri reproductive. Acest sistem a fost atacat pentru că se considera că existenţa staminei şi pistilului în aceeaşi floare nu poate fi adevărată, deoarece Dumnezeu nu putea să fi creat o asemenea depravare.

Samuel Tissot publica “Onanismul”, carte în care erau descrise presupusele pericole ale masturbării. Şi ca urmare a acestei lucrări timp de 150 de ani urma să dăinuie teama de “nebunia masturbării”, care a rămas o temă dominantă a educaţiei sexuale.

Marchizul de Sade, întemniţat la Bastilia pe motive de moralitate scria fantezii bizare despre masturbare şi lua în derîdere credinţa că oamenii pot deveni mai rezonabili, mai nobili şi mai buni prin folosirea raţionamentului propriu.

În anul 1822 Francis Place a început prima campanie pentru contracepţie, iar Forberg publica în limba latină un manual de erotică clasică care era o culegere de texte greceşti şi romane antice referitoare la o mare gamă de comportamente sexuale.

Perioada dintre 1896 şi 1963 este considerată epoca de pionierat în psihosexologie. În acest interval de timp a fost fondată prima organizaţie pentru drepturile homosexualilor, iar în 1902 în Germania a luat fiinţă Societatea pentru lupta împotriva bolilor venerice.
Psihiatrul elevţian Auguste Forel a abordat subiecte revoluţionare pentru timpul său cum ar fi căsătoria cuplurilor homosexuale.

Sigmund Freud descria dezvoltarea sexualităţii umane şi perversiunile, teoria sa fiind bazată pe doctrinele psihanalitice.

În 1907 Iwan Bloch spunea că sexologia trebuie să devină o disciplină ştiinţifică de sine stătătoare, iar în 1908 apărea prima Revistă de sexologie.

Perioada cercetărilor moderne în pshosexologie a început cu anul 1938, când a fost fondat Institutul de cercetare a sexualităţii la Universitatea Indiana din SUA.

Un moment important al psihosexologiei a fost publicarea, în 1966, a studiului “Răspunsul sexual uman” a lui Masters şi Johnson, care introduceau conceptul de răspuns sexual uman în patru faze: excitaţie, platou, orgasm şi rezoluţie.

În 1974 a avut loc prima întâlnire a psihosexologilor organizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, urmată de publicarea unui raport: educaţia şi tratamentul în sexualitatea umană şi pregătirea profesioniştilor.

Au urmat conferinţe internaţionale de sexologie şi au fost constituite asociaţii de psihosexologie în toată lumea. În 1977, la congresul internaţional de sexologie din Spania a fost adoptată “declaraţia drepturilor sexuale.”



S-a constituit Asociaţia Internaţională de Sexologie, Federaţia Europeană de Sexologie, Federaţia Asiatică de Sexologie şi Consiliul American de Sexologie.

În 2007 va fi organizată cea de-a 79-a ediţie a Congresului Internaţional de Sexologie.

Cu toate că există multe date legate de istoria psihosexologiei până la ora actuală nu a fost scrisă nici o lucrare fundamentală având ca temă istoria psihosexologiei.